După avalanșa de scumpiri din ultima vreme, mulți români rămân fără bani de la o lună la alta. Peste jumătate din țară, spun analiștii. Unii împrumută bani, alții își cumpără mâncare pe datorie. Sunt trecuți în caiet de către vânzători, ca în vremurile grele din anii ’90. Plătesc când încasează pensiile, salariile sau ajutoarele sociale.
Românii cumpără mâncare „pe caiet”, din cauza scumpirilor. „Mori de foame. Ce să faci?”
Cea mai ieftină pâine s-a scumpit cu un leu, butelia cu 25 de lei, medicamentele – destul cât să fie foarte scumpe. Pensia de colectiv rar depășește o mie de lei, iar salariul minim nu oferă strictul necesar. Cam 60 – 70% din populație rămâne fără bani de la o lună la cealaltă, spun analiștii. Ca să trăiască, mulți români lasă rușinea de-o parte și fac rost de mâncare pe datorie.
-E destulă lume amărâtă, necăjită, care n-are de la pensie la pensie. Ia pe caiet, plătește când vine pensia. Plătește, iar rămâne fără bani. Fără caiet cred că n-ar putea să mânânce. N-ar putea trăi. Pentru că pensia se termină repede.
-Nu e mai ușor. Dar ce să facă? Dacă n-are încotro omul și trebuie să pună pe masă să mânânce?
-Dacă de mâine n-ai mai putea cumpăra pe caiet, ce s-ar întâmpla?
-Mori de foame. În casă. Ce să faci? Că de unde să iei din altă parte?
-Sunt persoane care sunt nevoite să ia pe caiet. Sau, dacă nu, se împrumută la altcineva. La neamuri, la copii, la vecini… Ar fi foarte greu dacă nu s-ar da și pe caiet. Pentru că sunt multe persoane care…
-Ce se poate cumpăra pe caiet?
-În general alimente. Se plătește la pensie sau… Sunt și vânzători care sunt de acord, că văd situația oamenilor.
Rețeta caietului este o variantă temporară. Folosită lunar, se împotmolește. Sunt pline satele de oameni care nu-și plătesc datoriile.
Dumitru are magazin în Goștinari, sat Mironești. Datornicii l-au lăsat cu pagubă. Și de ceva vreme refuză să mai vândă pe caiet.
-Îi dădeai omului pe caiet cât avea nevoie, venea la trei zile, îți dădea banii. Și tot așa.
-Și acum de ce nu mai dați pe caiet?
-Nu mai au bani. Am aproape 7-8 milioane date, pe care le-am pierdut.
-Nu mai au. A venit sărăcia.
-N-au mai venit să mi-i dea înapoi.
-Păi nu sunt din sat?
-Da, și? Nici poliția n-a avut ce să le facă. A zis că de ce le-am dat pe caiet. I-am ajutat, într-un fel, să zic.
Când ai magazin sătesc și nu vinzi pe datorie, riști falimentul. Lui Dumitru nu-i mai merge bine.
-De cât vindeți într-o zi, domnule?
-Într-o zi? Și de 30 de lei. Și de 50 de lei. Și de 100 de lei…
-Când vindeți de o sută…
-E ceva bun!
