Promovarea incompetenței
Principiul lui Dilbert, Principiul lui Peter şi Efectul Dunning-Kruger nu trebuie confundate, deşi au ca element comun “promovarea incompetenţei” şi un model anarhic de funcţionare a unei companii. Explicaţiile şi cauzele, din perspectiva celor trei teorii, sunt însă diferite.
Psihologul Petre POPP – Cei ignoranţi, adeseori, se consideră a fi cu mult mai inteligenţi şi mai competenţi decât sunt în realitate…
Efectul Dunning-Kruger, numit şi “Efectul de supraapreciere”, formulat tot în anii 1990, de către doi psihologi americani, David Dunning şi Justin Kruger, descrie acel mecanism de gândire care duce, la unele persoane, la o eroare de autoevaluare, în sensul că cei ignoranţi, adeseori, se consideră a fi cu mult mai inteligenţi şi mai competenţi decât sunt în realitate, altfel spus, nu sunt conştienţi de limitele lor şi nici nu recunosc nivelul de competenţă a al celor cu adevărat performanţi.
Principiul lui Peter, succint, ar putea fi formulat astfel: “Într-o ierarhie, fiecare angajat va fi promovat până la nivelul lui maxim de incompetenţă”. Autorul principiului, Laurence J. Peter, specialist în organizare ierarhică, susţine că “pe termen îndelungat, multe posturi vor fi ocupate de persoane incapabile să-şi asume responsabilităţi”, deoarece, un angajat, după mai multe promovări, va ajunge într-o poziţie ierarhică în care nu va mai avea competenţe, blocând şansele celorlalţi.
Psiholog Petre Pop
