Vlad Moraru s-a născut la Turda și a luptat pentru visul lui de a fi fotbalist. La o vârstă fragedă, a debutat în tricoul lui U Cluj în liga a doua. A atras repede atenția fanilor U, remarcându-se prin ambiție, perseverență și dorință. A avut un parcurs frumos, pornind de la echipa locală a Turzii și ajungând la loturile naționale U19. Continuă să fie dedicat fotbalului, care i-a devenit un stil de viață. Această perioadă critică care marchează trecerea de la juniori la seniori este un succes pentru Vlad, care reprezintă cu mândrie culorile alb-negru pe ambele scene.
Interviu cu Vlad Moraru, tânărul fotbalist plecat din Turda
- Vlad, ai început să joci fotbal în 2010, în Turda, la vârsta de 7 ani. A fost fotbalul o dorință specifică copilăriei?
A fost dorința mea să joc fotbal . De când aveam 5 ani, ieșeam cu copii mai mari decât mine la fotbal prin cartier și jucam până se întuneca și nu mai vedeam mingea. Nu aveam posibilitatea să joc la o echipă de fotbal , nefiind în acel moment o echipa de fotbal în oraș. Totuși , la vârstă de 7 ani , după câteva luni de școală , a venit un antrenor de la o echipă de fotbal recent înființata în oraș invitându-ne să ne înscriem. Am fost foarte entuziasmat si abia am așteptat sa ajung acasă să le spun și părinților mei. Ei, văzând pasiunea mea pentru mingea de fotbal, au fost încântați de această oportunitate. Deși poate nu aveam cele mai bune condiții atunci, pentru mine tot ce conta era să joc fotbal.
- Mulți părinți, deși își susțin copiii să facă sport, nu sunt de acord ca aceștia să ajungă la performanță, considerând școala prioritară. Cum au primit părinții tăi vestea că dorești să ajungi sportiv de performanță? A fost necesară o muncă de lămurire ?
De când eram mic , părinții mei mi-au spus că o să mă susțină în orice aș alege să fac cu viitorul meu , așa că nu a fost necesară o muncă de lămurire. Însă , mi-au impus o condiție , aceea fiind de a nu neglija școala. A fost însă greu să duc această viață dublă , având multe teme la școală , iar la fotbal antrenamente și turnee , dar acesta este drumul pe care mi l-am ales și oricât de greu ar fi nu o să mă opresc până nu ajung la linia de finish. Le mulțumesc părinților mei pentru că m-au susținut în crearea acestui echilibru. Experiența părinților face diferența, iar copiii care iubesc acest sport ar trebui să țină cont și se părerea părinților lor fiindcă cu siguranță le doresc binele.
- Cum ai reușit să te împarți între școală și fotbal? Cât de importantă consideri că este educația în viața unui fotbalist ?
La început a fost mai greu , însă am reușit să mă obișnuiesc cu această viață dublă. Dar din acest punct de vedere , acest an este de departe cel mai greu , având în vedere că mă pregătesc și pentru examenul de bacalaureat . Cât despre educație , sunt de părere că nu ai cum să ajungi fotbalist profesionist dacă nu pui accent pe educație. Cu cât un fotbalist are o pregătire școlară mai vastă , cu atat posibilitățile de exprimare in teren sunt mari. De asemenea, viața sportivă poate suferi suișuri și coborâșuri din cauza accidentărilor, deci este important să menții cât mai multe uși deschise.
- Vreau să știu și care a fost momentul în care ai decis tu că fotbalul este ceea ce faci. Cât de grea a fost această decizie ?
În 2016 am avut onoarea să fiu copil de mingi la meciul amical dintre România și Spania , la meci fiind prezenți peste 25.000 de spectatori. Acela a fost momentul în care am realizat că cea mai mare dorință a mea este să devin fotbalist profesionist pentru a avea ocazia de a juca pe un stadion plin. A fost o decizie relativ ușoară , deoarece nu mă puteam vedea altundeva decât pe terenul de fotbal. Astfel, am început să pun mai mult accent pe pregătirea inviduală, pe alimentație. Jucând fotbal, această decizie mi s-a conturat din ce în ce mai clar.
- Vlad, ai crescut la Turda, ți-ai petrecut o bună parte din perioada junioratului aici. Ți-a oferit orașul Turda sprijinul necesar unui viitor sportiv de performanță?
A fost o perioadă frumoasă a copilăriei , în care am avut norocul de a întâlni antrenori care m-au îndrumat și m-au sprijinit în a-mi atinge mereu potențialul maxim . La Turda am avut parte de condițiile optime pentru a-mi începe cariera de fotbalist si pe aceasta cale vreau să le mulțumesc tututor antrenorilor cu care am avut ocazia să lucrez pentru tot ce au făcut pentru mine. Înființarea clubului Sport Line Turda stă la baza carierei mele fiindcă a fost prima mea șansă. Era un club privat, dar cu niște politici serioase. De pildă, părinții plăteau o cotizație, însă acești bani erau investiți în noi. Aveam echipamente noi mereu, vestiare bine dotate, mingi calitative. Din momentul în care clubul a fost preluat de primărie, condițiile au devenit și mai bune. Am plecat de la Turda din dorința de a evolua, nu din cauza condițiilor. Selecția la U Cluj a fost destul de complicată, fiind structurată din 3 etape. Sunt fericit că am fost printre cei 20 de sportivi selectați dintr-un total de 600 de participanți.
- În anul 2018, ai schimbat echipa, te-ai transferat la U Cluj, echipa etalon a Clujului. Ai avut momente în care nu te-ai simțit destul de pregătit? A fost decizia de a te muta la Cluj un pas critic pentru tine?
A fost într-adevăr un pas destul de mare , dar a fost un salt calitativ. La început nu mă simțeam destul de pregătit , mai ales că toți colegii mei veneau de la cele mai bune echipe din țară , dar dorința mea de a reuși a fost foarte mare si am reusit sa ma ridic la nivelul colegilor mei. Mutarea de acasă a fost un alt pas greu, cred că este o mutare crucială în viața unui copil. Am reușit să fac față presiunii și datorită celor doi colegi de cameră ai mei, care erau în aceeași situație. Ne-am susținut reciproc pentru a ne acomoda cât mai repede. Consider că o vârstă critică a fost pentru mine cea de 10 ani. Eram ironizat la școală, eu fiind un copil foarte timid, și am vrut să renunț la sport.
- 2021 a avut un mare impact pentru tine, ai ajuns la echipa mare, ai debutat în liga a doua și ai contribuit la lupta pentru promovarea în Prima Ligă a României. Cât de grea a fost aceasta trecere pentru tine? Cum ti se pare nivelul ligii a doua?
La echipa mare se joacă la un nivel mai ridicat , viteza de joc este mai mare decât cea de la juniori și se vede și plusul de experiență a jucătorilor. A fost o trecere grea, dar am reușit să mă adaptez și datorită colegilor. Cu siguranță condiția fizică a reprezentat un dezavantaj, dar inteligența și rapiditatea compensează. Am multe de învățat de la colegii mei mai experimentați și sper să profit cât mai bine de timpul petrecut cu ei.
- Vlad, mulți copiii nu sunt conștienți de ce implică viața sportivă. Vreau să te rog să ne spui câte sacrificii a trebuit să faci pentru sport și cât de greu îți este acum. Cum arată o zi din viața lui Vlad Moraru?
Viața unui sportiv constă în foarte multă disciplină și trebuie să ai un stil de viață echilibrat , ieșirile sunt rare , la fel și distracțiile și nu am parte de experiențele unui adolescent normal. Am o rutină pe care încerc să o respect în fiecare zi. Mă trezesc la ora 6:30, micul dejun îl iau în jurul orei 7 , după care mă pregătesc să mă duc la liceu. După liceu iau prânzul , după care mai am o jumătate de oră în care mă odihnesc și apoi mă duc la antrenament. Ajung înapoi în cameră în jurul orei 6 , unde mă odihnesc aproximativ o oră, după care încep să învăț pentru examene. Îmi termin ziua cu cina pe care o iau la 9, iar la ora 10:45 încerc să adorm. Managementul timpului este extrem de important și încerc să dobândesc această artă.
- Cum au primit colegii tăi și foști tăi colegi vestea debutului tău în liga a doua? A fost o surpriză sau ceva ce se anticipa ?
Știam că urmează acest pas în cariera mea , datorită regulii impuse de federație , prin care juniorii sub 19 ani trebuie să evolueze la nivelul ligii secunde. Atât foștii mei colegi, cât și prietenii și familia au fost foarte mândri și bucuroși pentru această reușită , însă deocamdată nu am realizat nimic și mai am foarte mult de muncă pentru a-mi putea atinge obiectivul . Le mulțumesc părinților mei pentru că m-au susținut mereu, pentru că au fost mereu prezenți pentru mine. Le mulțumesc că au venit la toate meciurile mele fiindcă prezența lor a contat enorm, a fost o dovadă de încredere. M-au asigurat că sunt pe drumul bun și s-au asigurat că am o traiectorie cât mai bună. Debutul meu a fost primul moment când am gustat din ce înseamnă să fii jucător profesionist. Am jucat pe un stadion plin, iar printre spectatori erau și părinții mei. Am simțit că visele mele din copilărie prind cu adevărat contur.
- Vlad, ești un adevărat model pentru copiii din Turda. Ești imaginea reușitei pentru ei, arătându-le că deși vin dintr-un oraș mic, pot ajunge sportivi de performanță. Te rog să le transmiți un mesaj juniorilor din Turda și fanilor U Cluj, care au fost mereu aproape de echipă în întoarcerea pe scena mare a fotbalului românesc.
Trebuie să muncească, să rămână focusați și să fie încrezători în ei, în faptul că pot ajunge la un nivel mare chiar dacă vin dintr-un oraș mic. Însă , trebuie sa aibă răbdare pentru că rezultatele nu vin de pe o zi pe alta. Fanilor Universității Cluj , le mulțumesc pentru susținere și sper că de la meci la meci să fie prezenți în număr cât mai mare pe stadion și să ne susțină în drumul nostru spre prima scenă a fotbalului românesc.
Autor: AMALIA HAȚEGAN pentru ABC News Romania
Citeste si: Amalia Hațegan: INTERVIU cu Cătălin Itu, unul dintre cei mai valoroși mijlocași români la ora actuală
