Săptămâna viitoare, pe 13 septembrie, la Strasbourg, președintele Comisiei
Europene, Jean-Claude Juncker, va ține un discurs despre „starea Uniunii”. Spre
deosebire de alte discursuri similare, cel de săptămâna viitoare va fi, foarte probabil,
o piatră de hotar în construcția europeană. Să ne aducem aminte că, în primăvară, ca
un răspuns la Brexit, Comisia a lansat „Cartea Albă a viitorului Europei și calea de
urmat”, un document care prezenta cinci posibile direcții de (re)construcție a Europei.
Jean-Claude Juncker solicita atunci ca, pornind de la documentul în cauză și după o
perioadă de reflecție, liderii politici ai Europei să decidă, democratic, drumul de urmat.
Discursul de săptămâna viitoare va conține, foarte probabil, un „draft” al poziției
Comisiei în această chestiune.
Între timp, pe continent, au avut loc evoluții importante. În alegerile naționale, au
câștigat, sistematic, partidele și candidații de centru-dreapta (și, cu siguranță, Angela
Merkel va câștiga în Germania). Pe de altă parte, partidele de centru-stânga se află
într-un reflux accentuat de popularitate. Dacă în privința negocierilor pe Brexit, deci
vizavi de un factor extern, europenii arată o remarcabilă solidaritate, în schimb, în
probleme interne, cum ar fi cea a refugiaților, divergențele sunt mari și zgomotoase.
Tot mai mulți lideri, analiști, dar și cetățeni simpli, își pun problema dacă integrarea și
solidaritatea formează un tot unitar și rigid, sau dacă sunt elemente relativ autonome
și flexibile.
În aceste condiții, noi, toți cei care, într-o formă sau alta, suntem implicați în interfețele
politice internaționale ale țării, trebuie să ne precizăm clar pozițiile și direcțiile de
acțiune.
Militez pentru o Europă unită și integrată echitabil. Militez pentru o Românie
europeană. În fine, în acest moment, optez pentru o reformă profundă a Uniunii, pe
linia singurului scenariu rațional dintre cele cinci ale Cărții Albe: „cei care doresc mai
mult realizează mai mult”. Este un scenariu rațional în primul rând pentru că el
ilustrează o stare de fapt: Uniunea Europeană de azi funcționează asimetric, cu țări
puternice și țări slabe. Mai grav, structura foarte centralizată și birocratică a Uniunii
impune tuturor statelor membre unul și același model de dezvoltare, aspect care, în
mod evident, avantajează statele puternice.
În viziunea mea, recunoașterea și asumarea unei Europe „cu mai multe viteze”
înseamnă o ieșire din ipocrizie și o renegociere a cedărilor de suveranitate. Să nu
uităm că, de la un punct, cedarea de suveranitate înseamnă și lepădarea de
responsabilitate!
Într-o Uniune Europeană mai echitabilă, statele-membre vor putea să-și configureze
modele sau structuri de dezvoltare mai adecvate propriilor condiții economice, sociale
și culturale. În același timp, politicile de integrare, în afară că ar stimula competiția, ar
însemna și preluarea unui concept pe care multinaționalele îl aplică de mult: „think
globally, act locally”. Să construim coeziunea Uniunii nu prin uniformizare, ci prin
împletirea unor trăsături și calități distincte!
Da, visez o Românie prosperă într-o Europă unită!
Îmi păstrez însă dreptul și onoarea de a fi critic!
A fi critic nu înseamnă a fi anti-european. A critica înseamnă a privi cu luciditate
lipsurile, defectele și obstacolele. Înseamnă a ști că lumea nu s-a construit într-o zi și
că, vorba poetului, ce e val, ca valul trece!
Pentru Europa nu există o cale de întoarcere către secolul XX. Poate că nu știm ce ne
rezervă viitorul, dar știm foarte bine cum a fost trecutul. Iar trecutul european al
războaielor fratricide nu este o opțiune!
Ne putem întreba: Europa, încotro? Dar nu există un drum prestabilit! Drumul îl trasăm
noi singuri, cu fiecare pas pe care îl facem înainte. Drumul depinde de hotărârile pe
care le luăm în fiecare moment. Putem merge spre o societate individualistă,
hedonistă și iresponsabilă, în care deciziile sunt luate, hipercentralizat, doar de un
grup de inițiați sau putem merge către o societate realmente democratică, care să se
dezvolte natural din identitățile culturale europene.
Europarlamentar Laurențiu Rebega
Vicepreședinte al Grupului Europa Națiunilor și Libertății
