Trăim într-o lume în care divertismentul, cu toate formele lui, a devenit principalul țel al omului. Această orientare dezvăluie o latură nevăzută a umanităţii: căutarea plăcerii de orice fel şi prin orice mijloace, pentru a îndulci durerea cauzată de golul din suflet. Cineva se tânguia cu privire la sensul căutărilor omenești, astfel: …,,vedem cum ni se duc anii ca un sunet. Anii vietii noastre se ridică la șaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; și lucrul cu care se mândrește omul în timpul lor nu este decât trudă și durere, căci trece iute, si noi zburăm .Învață-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă! (Ps.90 v.9-12)
În acest sens, hedonismul se afirmă tot mai mult ca „religie” a omului contemporan. Într-o lume secularizată şi tehnologizată, oamenii tind să-şi găsească fericirea într-un mod cât mai facil. Dar, această încercare de a potoli setea sufletească infinită, prin mijloace finite și limitate, orientează omul către „idolii” plăcerilor hedoniste distructive, care niciodată nu ne pot umple golul lăuntric, dimpotrivă îl accentuează nespus de mult. Cineva tare inspirat a consemnat ….„Lipsit de orizontul împlinirii sale interioare, prin pierderea propriei identităţi, spiritul omenesc se va hrăni numai din viaţa instinctivă, care îl va împinge inevitabil, spre vulgarizare şi dezumanizare” (Pr. Sorin Cosma, „Ascetica”, Edit. Marineasa, Timişoara, 2003, p.5).
Omul „modern”, caută un sens al existenței sale, şi pentru că nu îl află în societate,el se refugiază într-o lume virtuală sau imaginară, în care își construiește un „paradis artificial” al visurilor, aspirațiilor, și al năzuințelor sale. Dorinţa de a experimenta trăiri noi, la intensitate maximă, devine treptat un scop în sine, care îl închide într-un „cerc vicios”, al cărui traiectorie va oscila între plăcere şi durere, atunci plăcerea simţurilor fiind relativă şi de scurtă durată, se transformă într-o dependență hedonică, care amplifică și adâncește și mai mult,criza sufletească lăuntrică.
Naşterea comportamentului dependent, este direct legată de îndepărtarea omului de viața spirituală, de unde survine și nevoia unor mijloace „stimulatoare”, care să umple vidul interior, noi cu toţii resimţim efectele acestui gol spiritual și în funcţie de felul nostru de a fi, de circumstanţele în care ne aflăm, căutăm a-i răspunde acestui gol, în moduri variate. Este foarte important să recunoaştem faptul că, în societatea noastră, multe dintre răspunsurile la lipsurile spirituale, iau o formă materială” (Deepak Chopra, „Comportamente dependente”, Edit. Curtea Veche, Bucureşti, 2003, p. 15).
Dacă exemplificăm, vom enumera doar câteva esențiale: – alimentația, alcoolul sau comportamentul sexual,care sunt niște răspunsuri pervertite, la trebuințe și nevoi fiziologice firești. Această orientare greșită spre trup, și spre cele necesare trupului, determină înrobirea omului de materie, fie că este vorba despre droguri, mâncare, alcool, tutun, jocuri de noroc, televiziune, internet sau alte multe tentaţii ce apar în viaţa de zi cu zi. Ca o realitate aparte, se constituie dependenţa de televiziune, şi dependența de internet, a multor tineri,adolescenți,și mai nou copii, chiar și preșcolarii, instruiți de la grădiniță să butoneze tableta!
În ceea ce priveşte utilizarea internetului, există mai multe motive care trezesc semne de îngrijorare: – lipsa supravegherii de către părinţi, folosirea lui la scară universală, imaturitatea afectivă și lipsa unei baze de cunoștințe, constatată la mulți copii și adolescenţi ,prin dificultatea lor de a evalua critic mesajele recepţionate, cât și absenţa unor legi clare și ferme,care să cenzureze informaţiile şi imaginile cu caracter persuasiv şi distructiv, precum și materialele pornografice invazive și abundente!
Deşi internetul este folosit în scopuri utile, totuşi el poate deveni un „substitut” pentru ceea ce omul n-a găsit în viaţa reală. Aceste experienţe și trăiri, vor conduce la pierderea identităţii de sine,şi la inducerea unei stări de conştiinţă deformate, unde „Inhibiţiile,, resimţite în viaţa reală, vor fi înlăturate, întrucât utilizatorii nu se cunosc unii pe alţii, și dețin posibilitatea de a construi o lume virtuală idealizată, în interiorul căreia pot împrumuta ,,orice identitate” (Asist. univ. dr. Andrei Drăgulinescu, „Dependenţa în cultura şicivilizaţiamorţii”, Edit. Christiana, Bucureşti, 2008, p.17).
Izolați de realitate, mulți adolescenți, își află refugiul în discuţii interminabile pe net, încercând astfel să se ascundă de propriile lor sentimente, anxietăţi şi depresii, considerându-se respinşi și neînțeleși de cei din jur, ei se văd determinați să se alăture „comunităţii impersonale”, fără chip, a internetului, unde se simt apreciaţi şi devin „populari” printre așa-zișii „prieteni”, la o distanță de mulţi kilometri. Expunerea repetată și continuă, la mesajele difuzate prin mass-media, are și ea drept consecinţă formarea unei atitudini nihiliste. Trebuie știut că, „Nihilismul”, ca trăsătură caracteristică a culturii şi civilizaţiei actuale, constituie unul dintre principalii „viruşi”,care determină în special la tineri, o atitudine de indiferenţă, faţă de credinţă, faţă de un ideal în viaţă, faţă de adevăr în general, singurele motivaţii existențiale rămânând și fiindu-le mai apoi, acelea de natură materială, împreună cu plăcerile degradante.
În general, mass-media îi îndeamnă pe tineri, să aibă încredere doar în părerile, sentimentele şi dorinţele lor egoiste, încurajând în acest fel reacţiile lor ostile faţă de autoritatea părinţilor, a Bisericii şi față de valorile societății în general, exemplificând cu mișcările Hipi, Emo, sau Rebelul modern, al libertății prost înțeleasă!
Totuşi, chiar şi cel înrobit al lumii hedoniste, se poate dovedi a fi un „căutător de ceva mai bun”, chiar dacă acum este orientat doar spre plăcerile distructive, doar să-și trăiască clipa! Astfel, alegerile nepotrivite și generatoare de suferință, pot determina într-un fel venirea omului în fire și întoarcerea la o viață normală, deoarece nu va fi tot așa în neștire, un belșug de timp al visărilor, al năzuințelor deșarte, întrucât: …,,Căci iată, vin zile, zice Domnul Dumnezeu, când voi trimite foamete în țară, nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci foame și sete după auzirea cuvintelor Domnului ,Căutați pe Domnul și veți trăi!,,…
Aceste câteva observații, te fac să te oprești, și apoi să reții…,, „Doamne, spune-mi care este sfârșitul vieții mele, care este măsura zilelor mele, ca să știu cât de trecător sunt. Iată că zilele mele sunt cât un lat de mână și viața mea este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ținea,,.
Relaționarea greșită, prieteniile rele sau tovărășiile nepotrivite, anturajele sociale, greșit alese, ne vor deforma tare mult perspectiva năzuințelor și aspirațiilor noastre, către urcușul împlinirilor personale, iată un sfat celebru:…,, Nu vă înșelați: „Tovărășiile rele strică obiceiurile bune”. Veniți-vă în fire, cum se cuvine, și nu păcătuiți! Căci sunt între voi unii care nu cunosc pe Dumnezeu: spre rusinea voastră o spun!,,
Pastor: Pintilie Clement
