Din păcate, se intâmplă. Viața ne supune și la astfel de încercări.
De ce este atât de greu ? Pentru ca noi, prin natura noastră psihică, de cele mai multe ori egoistă, refuzăm să ne gândim că oricare dintre persoanele dragi nouă pot trece in neființă. Acest subiect este mereu ascuns, păstrat intr-un loc sensibil al conștiintei noastre, astfel incât, in momentul in care suntem expuși unei astfel de nenorociri, suferim o adevarată traumă. Am putea spune că refuzăm să ne pregătim psihicul pentru o astfel de experiență, din dorința de a nu ne dezechilibra.
Din punct de vedere etimologic, cuvântul „traumă” , cu origine greceasca, are semnificația cuvântului „rană”.Astfel incât, prin analogie cu rana fizică, trauma reprezinta o rană psihică sau sufleteasca, descrisa prin prezența unor șocuri,lovituri sau a unor factori de stres care depășescincercările individului de a se adapta.
Răspunsul la aceste experiențe traumatice variază in funcție de personalitatea fiecărui individ, dar și de gradul de dezvoltare și maturizare al acestuia.
Cum să depășim in mod sanatos pentru psihicul nostru aceste experiențe?Nu le depășim.
Contar așteptărilor noastre, in urma cercetărilor psihologice, putem spune că, trebuie să acceptăm, chiar să imbrățisam aceste experiențe, fiind total greșită abordarea noastră in care incercăm să uităm si să ducem această suferințăintr-o „cameră ascunsă a sufletului nostru”.
Abordarea instinctuală a fiecarui individ, aceea de a incerca sa uităm, reprezintă un factor care reduce intensitatea durerii resimțite pe o perioada scurta de timp. În viitor, arma folosită se poate intoarceîmpotriva noastră, având astfel repercursiuni grave asupra echilibrului nostru .
- Pregătește-ti psihicul să sufere ! Nu te minții, nu incerca sa te imbărbăteziin fața situațiilor cu adevaratdureroase. In astfel de momente, să fii puternic inseamna săaccepți si să înfrunți ceea ce ți se intâmplă exteriorizând suferința resimțită.
- Da-ți timp sa ințelegi. Discutăm despre o experiență în care și timpul are rolul lui, în care avem nevoie de răbdare pentru a asimila schimbările din viața noastră.
- Aminteste-ți intâmplările cu el/ea ! Nu uita căodata cu pierderea persoanei dragi, nu trebuie sa pierdem tot ce am trăit șitot ce știm despre persoana respectivă.
- Noteaza-ți ! În imediata perioadă a pierderii persoanei dragi noua, datorită durerii resimțite, dar și a faptului că în mod inevitabil ne indreptăm atenția spre aceasta, o sa ne amintim multe detalii care se vor pierde ulterior, pe care ar fi bine sa le notam în 2,3 cuvinte, chiar și pe telefon, ca ulterior sa le scriem „negru pe alb”.
- Scrisul ajuta ! Sunt numeroase cazuri în care psihologii recomandă hârtiași pixulca metodă terapeutică. S-a demonstrat prin numeroase cercetări, faptul că scrisul ne ajuta să ne descărcam. Este poate una dintre singurele metode de a exterioriza durerea pe care o simțim.
Prin scris, reușim să exteriorizam mai mult decât prin vorbire, astfel este recomandat ca in situațiile dificile să scriem, fără să ne facem griji dacă există o coerență, fără a verifica și fără să avem pretenția unui text final reușit, deoarece nu este necesar să fie recitit.
- Vorbește despre el/ea ! Ca mecanism de apărare vom alege mereu să nu il amintim, să nu vorbim despre ceea ce ni s-a intamplat. Acest compoartament ne ajutădoar sa reprimăm ceea ce simțim, ceea ce este, in mod clar, dezavantajos pentru vindecarea noastră.
Astfel incât, trebuie sa il amintim de cate ori simțim în conversațiile cu prietenii nostrii, cu zambetul pe buze. Este o metoda care vă va ajuta să vă linistiti când vorbiți despre pierderea voastra.
- Ține-l aproape ! Aceasta este o metoda similara cu ceea ce ii invățăm pe copii atunci cand pierd o persoana draga și le spunem că se transformă in înger. Pentru că nu cunoastem în mod sigur conotațiile trecerii in neființă, nu putem susține aceasta teorie, dar putem să folosim această metodă, astfel incât să ne amintim persoana dragă în momentele grele si in situațiile în care suntem puși in fața unor situații dificile.
Toate aceste teorii si metode folosite pentru a ne vindeca in mod sănătos sufletul in urma pierderii persoanelor dragi, ne pot ajuta să ne adaptam situațiilor tragice la care suntem supuși, deoarece dacă alegem să reprimăm ce simțim si să incercăm să uităm, să neglijăm faptul că oricare dintre noi aflat in această situație suferă o adevarată traumă, reușim doar sa păstrăm in noi urme de suferinta, sentimente dureroase, de ură si frustrare .
Desigur, preferabil este să avem cât mai puține astfel de expertiențe, insă pentru a nu ne alimenta durerea cu comportamente greșite, încercați să vă creați o teorie proprie despre trecerea în neființă .
Cu drag, Bianca Simina Țîrcă
