Cutremurul din martie 1977 rămâne în conștiința românilor ca un moment dramatic, în care peste 1.500 de persoane au pierit fără apărare sub zidurile prăbușite ale clădirilor din București.
Cutremurul s-a simțit în aproape toată Europa de Sud-Est și de Nord, generând efecte puternice asupra solului, manifestate prin crăpături și alunecări de teren.
În acțiunile de salvare și refacere, foarte mulți oameni s-au alăturat autorităților, pentru a îndepărta dărâmăturile în speranța că persoanele surprinse mai pot avea o șansă. Mulți au lucrat ore în șir fără să se odihnească, acoperind mai multe schimburi. Au fost trimise ajutoare din toată țara către zonele afectate.
Povestirile supraviețuitorilor marelui seism din seara zilei de 4 martie 1977 rămân semnale de alarmă pentru toți cei care nu au fost martorii sinistrului de atunci.
În orice moment, un cutremur major poate lovi din nou România. Prin adoptarea unui comportament preventiv de pregătire a locuinței și familiei înainte de cutremur, dar și prin respectarea modului de comportare corect pe timpul declanșării seismului, pot fi reduse considerabil pierderile de vieți omenești.
IGSU a prioritizat îmbunătățirea dotărilor destinate acțiunilor de căutare-salvare în medii ostile vieții și a inițiat o campanie națională de educare a populație cu privire la reacția în cazului unui seism major.
