Avram Gal, Vicepresedinte ALDE Romania: După aderarea la Uniunea Europeană și NATO, România s-a mișcat destul de apatic, clasa politică având dificultăți să identifice noi obiective cărora să le confere statutul de „proiect de țară”. Totuși, unul dintre dezideratele cu detentă strategică în jurul căruia s-au adunat multe energii, dar mai ales frustrări, este binecunoscuta aderare la spațiul Schengen.
De 11 ani România este ținută la ușa Schengen pe motive dintre cele mai discutabile. În fapt, aderarea la acordul de liberă circulație este reglementat foarte clar și presupune respectarea unor parametrii tehnici, pe care România îi îndeplinește de foarte mult timp. Nu o spunem noi, ci o spun rapoartele Parlamentului European, precum și o serie de înalți oficiali de la Bruxelles.
Cu toate acestea, în Uniune sunt câteva state care își predau ștafeta atunci când vine vorba despre a-i fi cordat țării noastre acest drept legitim. Ultima redută în calea aderarii la Schnegen pare să fie Olanda. O țară aflata în topul investitorilor străini din România, dar care are o temere majoră atunci cand vine vorba despre România: Portul Constanta. Dacă România va intra în spațiul de liberă circulație înseamnă că devine o alternativa atractivă pe coridoarele de transport a mărfurilor din Asia către Europa. Daca veți privi harta, văzând cât de lung este traseul prin portul olandez Rotterdam, comparativ cu cel din Constanța, veți înțelege foarte repede care este substratul acestor tergiversări.
Schengen însemnă desființarea controalelor la frontieră , ceea ce anulează timpii morți de așteptare în vămi, și multe alte formalități consumatoare de bani și resurse pentru transportatori.
Este adevărat că pentru a facilita afluența de mărfuri către inima Europei, via Constanta, ar fi nevoie de o infrastructură rutieră și feroviară impecabilă. România este restantă la acest capitol, însă perspectiva plasării țării noastre pe cele mai importante coridoare comerciale ar genera o dinamică extraordinară inclusiv în zona dezvoltării de infrastructură.
Adesea, în spațiul public, Schengen este perceput ca o sursă de umilire pentru cetățenii noștri, care sunt încă obligati să parcurgă verificarea controlului documentelor la frontierele statele occidentale de destinație. Este și aceasta o chestiune ce vădește un dublu standard în Europa, însă dincolo de chestiunile simbolice, mizele adevărate sunt cele economice.
Premierul olandez a vizitat zilele trecute România, însa întrebat fiind dacă țara sa va continua să blocheze accesul României în Schengen, răspunsul a fost cât se poate de evaziv, ceea ce ma face să cred că optimismul guvernanților noștri este cam prematur. La finele aceatui an, în luna decembrie, va avea un nou vot în Consiliul Justiție și Afaceri Interne (JAI), iar pentru un deznodământ favorabil România, este nevoie de unanimitate la vot.
Clasa politică din România a pornit o campanie agresivă pentru aderarea la Schengen, însă abordarea foarte optimistă s-ar putea să genereze un puternic recul în cazul în care așteptările create românilor prin declarații sforăitoare nu vor fi satisfăcute. Nu este deloc înțelept să te joci cu speranțele și asteptarile legitime ale românilor. Sper ca Europa va înțelege asta. Cu toții suntem conștienți că România îndeplinește criteriile oboective de aderare la Schengen, astfel că un vot nefavorabil ar risca să alimenteze curentul eurosceptic din țara noastră. Este ultimul lucru de care Uniunea Europeană are nevoie intr-un moment în care România trebuie să devină un bastion fortificat la porțile unui conflict periculos.
