Avram Gal, vicepreședinte ALDE: „Ceea ce avem nevoie este o justiție independentă, decuplată de politic și alte entități, care să nu facă rabat de la acest principiu: Nimeni nu este mai presus de lege!”
Curtea Constituțională a României a decis cu majoritate covârșitoare de voturi, de 7 la 2, că Secția Investigare a Infracțiunilor în Justiție (SIIJ) este constituțională, iar desființarea ei nu poate fi decisă decât de Parlament, și nu de o instanță judecătorească ordinară în baza prorpriei interpretări a deciziei CJUE (așa cum sperau unele personaje supărate că România mai păstrează o farâmă de suveranitate).
Prin această decizie CCR atrage atenția instanțelor naționale că nu pot aplica decizia Curtii de Justitie a UE în detrimentul Curții Constituționale a României.
Nu este niciun secret că SIIJ deranjeaza foarte tare pe cei care s-au ocupat în ultimul deceniu cu crearea de „coridoare” în justiție, transformată, după cum ne amintim cu toții, în „câmp tactic”. Am aflat cu stupoare câte nedreptăți s-au produs, câte destine au fost brusc curmate pe altarul luptei anticorupție, transformate ulterior în mecanism de epurare politică.
Trebuie să fim onești până la capăt și să recunoaștem că problema corupției în România căpătase accente dramatice. Un cancer ce a invadat societatea românească până la maduvă. Un asalt în forță asupra corupției era legitim, ba chiar esențial pentru continuarea proceselor democratice, de modernizare, la care România s-a angajat în ultimele două decenii.
Însă, ceea ce a început ca un război total împotriva corupției a sfârșit într-o răfuială de putere, careia i-au căzut victime de-a valma infractori, oameni nevinovați, politiceni incomozi etc. Cei care au avut puterea nu au rezistat tentației de a-și aroga dreptul „divin” asupra cui rămâne în picioare și cine este eliminat din scenă.
Asta este unul dintre motivele fundamentale pentru care discuția nu trebuie trivializată, personalizată, ci ea trebuie să rămână la nivelul statuării unor principii sacrosante, aplicabile pentru toata lumea și nu selectiv.
Unul dintre aceste principii vizează și chestiunea răspunderii magistraților. Știm astazi, clar, cu subiect și predicat, ce abuzuri s-au produs, iar cu mici excepții, precum excluderea din magistratură a Cameliei Bogdan, numeni nu raspunde, nimeni nu plătește.
Din acest lunct de vedere SIIJ, care deși nu a reușit încă să demonstreze o eficiență remarcabilă, rămâne una dintre instituțiile care putea pune frână spectacolului sinistru din justiție.
Fiecare dintre noi, acolo unde ne desfășurăm activtatea, funcționam după principiul responsabilității. Simplu spus: Cine greșește plătește. Iar în cazul magistraților nu vorbim de erori judiciare, care pot surveni din supraîncărcarea instanțelor, ci de acte voite, de execuții judiciare la comandă. E inflație de perosnaje la toate televiziunile care clamează obsesiv desființarea SIIJ. Dar niciunul nu condamnă abuzurile, ori să propună soluții alternative de rezolvare a acestor dezechilibre sistemice.
Curtea Constituțională a României nu poate fi ocolită atunci cand vine vorba de legea fundamentală nici de CJUE, nici de MCV și de nimeni altcineva pe plan național. Secția Investigarea Infracțiunilor în Justiție s-a nascut din nevoia stavilirii unor abuzuri. CCR spune ca SIIJ este constituțională, însă parlamentul poate proceda mai departe la desființarea sa. Dincolo de tabere, intoxicări și interese mai mult sau mai puțin legitime problema lipsei de răspundere în sistemul de justiție rămâne. În definitiv, este mai puțin impotrant dacă această instituție va continua în forma actuală, va fi restructurată, ori va fi desființată. Ceea ce avem nevoie este o justiție independentă, decuplată de politic și alte entități, care să nu facă rabat de la acest principiu: Nimeni nu este mai presus de lege!
