În anul care se încheie am străbătut Europa și SUA în lung și în lat în încercarea de a pune umărul la consolidarea unor proiecte de însemnătate pentru România. Izbucnirea războiului din Ucraina a fost un moment de răscruce care ne-a trezit la o realitate pe care o credeam de mult apusă.
Avram Gal: În anul care se încheie am străbătut Europa și SUA în lung și în lat, în încercarea de a pune umărul la consolidarea unor proiecte de însemnătate pentru România
Faptul că la granițele noastre s-a aprins un război care poate degenera, ne-a plasat într-o postură extrem de delicată. Da, putem vorbi despre amenințări, riscuri și tot soiul de provocări pe care un astfel de context le poate abate asupra României. Dar, cred că o politică externă abilă ar putea să compenseze toate aceste neajunsuri, iar dictonul ce spune că „orice provocare ascunde o oportunitate” nu reprezintă vorbe goale. Modul în care România a gestionat valul de refugiați ucraineni ne-a adus o simpatie și apreciere la nivel internațional fără precedent. Statele Unite și partenerii europeni au înțeles clar cum arată pericolul de la răsărit și s-a agreat consolidarea securității României, ca principal bastion al lumii euroatlantice la Marea Neagră. O serie de companii multinaționale iau în considerare să-și relocheze operațiunile din zonele afectate de razboi, ori vulnerabile, în țara noastră. Industria română de armanent poate renaște, proximitatea noastră față de pericolul de la Est făcându-ne opțiunea logică pentru consolidarea planurilor de înzestrare militară etc.
Evident că toate aceste scenarii posibile reclamă în primul rând o bună coordonare la București. Iar după cum a arătat sfârșitul de an mă tem că am ratat o bună șansă de a ne avansa interesele strategice.
De la alegerea Ungariei, în detrimentul României, drept destinație pentru unele dintre cele mai importante invesții străine din regiune (spre exemplu fabrica de acumulatori BMW de la Debrecen – o investiție de 2 miliarde Euro), și până la ratarea integrării în spațiul Schengen, cred că artizanii politicii externe de la București ar trebui să-și pună un semn de întrebare cu privire la strategia aleasă. Asta dacă, bineînțeles, avem una.
Anul 2023 se anunță extrem de complicat, întrucât instabilitatea generală accentuată de război va adânci criza economică. Dincolo de euforia sărbătorilor cred că este bine să rămânem lucizi și pragmatici, pentru că din fericire soluții există. Iar ceea ce se întâmplă acum în jurul nostru, și în lume, ne plasează pe un nou curs ce va dura decenii. Nu avem voie să ratăm startul, mai ales din lipsă de viziune și de curaj.
Sper ca lecțiile învățate în anul 2022 să nu fie ignorate, ori uitate prea curând.
Îmi doresc pentru România un an 2023 marcat de înțelepciune și demnitate.
