Pe 14 mai are loc primul tur de scrutin al alegerilor prezidențiale, al doilea astfel de scrutin desfășurat prin vot direct după cel din 2018, urmare a modificării Constituției în 2017 care a introdus sistemul prezidențial. Totodată, au loc și alegeri parlamentare. Cu economia în criză, votul de duminică se conturează a fi una dintre cele mai grele lupte politice ale președintelui Recep Tayyip Erdogan pentru a-și păstra puterea în cei 20 de ani de când este cel mai important politician al țării.
Alegeri azi în Turcia. Pentru prima dată în 20 de ani se clatină scaunul „sultanului” Erdogan
Sondajele prevăd o prezență record la vot în acest an și o cursă strânsă între Erdogan și principalul candidat al opoziției, Kemal Kilicdaroglu, liderul Partidului Popular Republican și candidat la președinție pentru blocul politic Alianța Națiunilor, format din șase partide de opoziție. Rezultatul votului va decide nu numai cine conduce Turcia, ci şi cum este guvernată, încotro se îndreaptă economia şi forma politicii sale externe.
Aniversarea a 100 de ani de la întemeierea republicii turce moderne în acest an trebuia să marcheze momentul de încununare al lui Erdogan: punctul în care el spera ca puterea sa regională să-și afirme locul pe scena mondială. Însă planurile sale pentru o realegere triumfătoare au fost afectate sever de cutremurul devastator care a lovit sud-estul Turciei în luna februarie, ucigând peste 50.000 de oameni.
Recep Tayyip Erdogan, în vârstă de 69 de ani, conduce Turcia din 2003, de când a devenit prim-ministru. La început a fost văzut ca un democrat islamist care a promis că va face din țara predominant musulmană și membru NATO o punte între lumea musulmană și Occident, scrie New York Times.
Și timp de mulți ani, guvernul său a dat rezultate. Veniturile au crescut, iar milioane de turci au ajuns să facă parte din clasa de mijloc. Mai mult, a început să se dezvolte infrastructura, iar noi aeroporturi, drumuri și spitale au fost construite în toată țara. De asemenea, guvernul lui Erdogan a redus puterea elitei seculare a țării și a îmblânzit armata, care a avut o mare influență de la înființarea Turciei în 1923.
Dar în ultimii ani, și mai ales de când a devenit președinte în 2014, criticii l-au acuzat pe Erdogan că folosește procesul democratic pentru a-și spori puterile, împingând țara către autocrație. Erdogan și partidul său au devenit o forță în ceea ce privește alegerile electorale, câștigând scrutine consecutive și promovând referendumuri care i-au permis președintelui turc să acumuleze și mai multă putere, în mare parte cu sprijinul alegătorilor mai săraci sau conservatori din punct de vedere religios.
Un maestru al autoconservării, Erdogan și-a câștigat reputația de a marginaliza pe oricine l-a provocat. După o tentativă de lovitură de stat în 2016, guvernul său a închis zeci de mii de oameni acuzați că aparțin mișcării religioase acuzată că a născocit complotul pentru a-l înlătura pe președinte de la putere. Alți peste 100.000 de bugetari au fost concediați.
Sondajele prevăd o prezență record la vot în acest an și o cursă strânsă între Erdogan și principalul candidat al opoziției, Kemal Kilicdaroglu, liderul Partidului Popular Republican (CHP).
