În anul centenarului, ,,Prima Școală Românească 1879” are o valoare ideologică și estetică foarte importantă.
Celebrarea si comemorarea marelui act istoric de la 1918, nu trebuie să se rezume doar la un ceremonial formal și la activități rebotezate… adică activități pe care administratia le organizează repetitiv în fiecare an si care au fost dedicate centenarului prin redenumirea activității, ceva de genul: ,,Festivalul Flori de pe Arieș”, organizat de treisprezece ani încoace în fiecare an și pe care-l dedici centenarului dintr-un singur motiv, acela al incapacității de a genera proiecte pe măsura evenimentului istoric.
Faptul că administrația locală organizează activitățile doar pentru a ,,bifa” centenarul, demonstrează superficialitate și lipsă de consitență și viziune culturală. Făcând un salt în timp, în toamna anului 1918, Austro-Ungaria a intrat într-o disoluție statală rapidă.
Evenimentele nu i-au ocolit nici pe transilvăneni care, pătrunși de fiorul eliberării naționale, au înlocuit vechea administrație habsburgică cu noi instituții politico-administrative și militare: consilii naționale române și gărzi naționale. La acest eveniment, Unirea Mare, școala română din Câmpia Turzii a fost un martor prezent. În 25 decembrie 1918, trupele românești au intrat în Ghiriș și Sâncrai unde au defilat încolonate pe ulițele localității intonând cântece patriotice. Manifestațiile de bucurie au durat până seara târziu, iar la școală s-au desfășurat întruniri sărbătorești. Școala a fost gazdă la multe activități cu caracter divers unde, tineri și vârstnici se adunau și discutau despre evenimentele politice naționale, despre problemele comunității românești, se cântau câtece populare și patriotice, etc.
Petre Pop-sociolog
