Avram Gal, PSD: România–China: o relație economică blocată între reținere geopolitică și oportunitate strategică

Avram Gal, PSD: “Oriunde călătoresc în lume pentru afaceri, observ același lucru: indiferent de domeniu, majoritatea actorilor economici cooperează, într-o formă sau alta, cu China. Revenind în România, mă întâmpină mereu aceeași ezitare și aceeași întrebare nespusă, dar prezentă în toate discuțiile strategice: ne temem cu adevărat de China – sau, mai curând, de ritmul în care ea definește viitorul economic global? Este un potențial parteneriat româno-chinez un risc geopolitic… sau o șansă reală la dezvoltare accelerată?”
Relațiile bilaterale dintre România și China au traversat decenii de istorie, oscilând între prietenie pragmatică și prudență geopolitică. Recunoscând R.P. Chineză încă din 1949, România a fost un pionier diplomatic, iar parteneriatul a evoluat ulterior prin proiecte comerciale, culturale și tehnologice. Totuși, în epoca modernă, țări precum Ungaria, Serbia sau Grecia au fructificat mult mai eficient deschiderea economică a Beijingului. În acest context, ne putem întreba: poate România să transforme acest capital diplomatic istoric într-o platformă economică de viitor?
Un obstacol major rămâne, încă din ultimul deceniu, reținerea constantă a României de a angaja proiecte concrete cu China, pe fondul presiunilor politice europene. Uniunea Europeană, influențată puternic de pozițiile americane, a alimentat temeri legate de posibile activități de spionaj, furt de date sensibile sau influență geopolitică ascunsă. În realitate, aceste suspiciuni par să camufleze o frică mult mai pragmatică: frica de concurența economică reală cu o Chină hiper-performantă industrial și logistic.
România dispune de un potențial semnificativ în raport cu China: poziție geostrategică în Europa de Est, poartă către Balcani și Ucraina; forță de muncă calificată și competitivă; nevoie uriașă de investiții în infrastructură, digitalizare, logistică, energie. Și totuși, în ciuda participării simbolice în formatul „17+1” și a câtorva vizite diplomatice de rang înalt, România nu a reușit să materializeze niciun proiect economic major în parteneriat public-privat cu China, spre deosebire de alte state europene care și-au asumat o abordare pragmatică.
Dacă tot ne raoprtăm mereu la statele din Europa când vine vorba de nivelul de trai, poate nu ar fi o idee rea să analizăm câteva exemple europene dși în materie de e colaborare eficientă cu China. Cel mai relevant exemplu este Italia, care, deși este membru fondator al UE și NATO, a semnat în 2019 un memorandum de înțelegere cu China în cadrul Inițiativei „Belt and Road”, facilitând investiții în porturile Trieste și Genova, precum și în infrastructura logistică și energetică, demonstrând că o cooperare economică pragmatică cu Beijingul este posibilă chiar și în cadrul unei economii occidentale avansate. Apoi Ungaria cu investiții directe chineze în industria auto și baterii (CATL – 7 miliarde EUR); proiecte de cale ferată și logistică integrate cu inițiativa „Belt and Road”. Modelul adoptat de vecinii unguri: abordare pragmatică + diplomație bilaterală asumată. Un alt exemplu poate fi Serbia: reabilitarea infrastructurii feroviare cu ajutor chinez (Belgrad–Budapesta); investiții în energie, minerit, telecom. Deși nu e membră UE, Serbia a creat o imagine de reper regional al cooperării Est–Vest. În final, ne-am putea inspira și altfel decât turistic de la Grecia: portul Pireu (COSCO) a devenit hub logistic euro-asiatic datorită capitalului chinez iar rezultatul este clar – creștere economică locală, infrastructură modernizată, locuri de muncă.
Toate aceste state au înțeles că relația cu China nu trebuie să excludă apartenența la UE sau NATO, ci poate deveni complementară dacă este gestionată inteligent, transparent și contractual sigur. Câteva domenii în care România ar avea de capitalizat plus valoare economică din colaborarea cu China:
Infrastructura: fundalul colaborării concrete
China este lider mondial în construcții majore. De la autostrăzi și căi ferate de mare viteză până la mega-poduri, companiile chineze vin la pachet cu expertiză, forță financiară și timp de execuție redus.
România ar putea valorifica aceste resurse prin parteneriate public-private (PPP), axate pe reabilitarea infrastructurii feroviare, modernizarea nodurilor intermodale și construcția unor coridoare logistice spre Portul Constanța. România ar putea beneficia semnificativ de parteneriate public-private cu firme consacrate la nivel mondial precum China Civil Engineering Construction Corporation (CCECC), o companie cu experiență europeană solidă, implicată în proiecte majore precum modernizarea căii ferate Belgrad–Budapesta și lucrări de infrastructură rutieră și feroviară în Croația și Muntenegru, oferind expertiză tehnică avansată, execuție rapidă și pachete integrate de finanțare adaptate țărilor din Europa Centrală și de Sud-Est.
Energie verde și tehnologie: viitorul industrial
Pe fondul obiectivelor climatice europene, China devine un aliat tehnologic inevitabil. Cu cele mai mari capacitați de producție pentru panouri solare, turbine eoliene și baterii Li-ion, companiile chineze pot contribui la modernizarea sistemului energetic românesc, inclusiv prin proiecte smart grid sau stocare energetică avansată.
Un model fezabil ar fi crearea unor consorții PPP între autorități locale, investitori europeni și furnizori chinezi, pentru dezvoltarea de parcuri energetice integrate în județe-pilot precum Dolj, Giurgiu sau Constanța.
Tehnologie industrială și automatizare
Transformarea digitală a industriei românești nu se poate realiza fără acces la soluții de automatizare, robotică și CNC de ultimă generație.
Colaborarea cu companii chineze precum SIASUN, Efort sau Estun poate duce la crearea unor hub-uri de mecatronică încadrate în strategia europeană pentru reindustrializare.
Agrobusiness și export orientat
China importă tot mai multă hrană procesată, produse congelate și delicatese agroalimentare. România are un potențial uriaș în sectorul agroindustrial, iar fabrici de procesare modernă (carne, lactate etc.) dezvoltate în parteneriat cu firme chineze pot crea lanțuri de export competitive.
Logistica frigorifică și parteneriatul cu operatori de transport maritim chinezi pot transforma Constanța într-un hub alimentar euro-asiatic.
Orașe inteligente: digitalizare pragmatică
Fără a reinventa roata, orașele mici românești pot adopta soluții de tip smart city din China: iluminat inteligent, monitorizare trafic, senzori pentru poluare, digitalizarea plăților și serviciilor locale.
Totul este posibil prin PPP-uri scalabile, rapide și ieftine, cu companii ca ZTE, Dahua sau Inspur.
În concluzie, România trebuie să redefinească relația cu China, nu în cheia unui antagonism geopolitic indus, ci printr-o abordare națională strategică, clară și realistă. Într-o lume multipolară, pragmatismul economic trebuie să prevaleze în fața conformismului de discurs.
A nu colabora cu China pentru că Bruxelles-ul are „îndoieli”, înseamnă să renunțăm voluntar la dezvoltare, locuri de muncă și tehnologie accesibilă – în timp ce alții profită.
România nu trebuie să devină „poarta din Est” prin care intră doar directivele, ci și platforma industrială prin care se dezvoltă Estul Europei.
P.S. România e a românilor!
Invit specialiștii, antreprenorii și decidenții să contribuie la această dezbatere:
Cum putem dezvolta în mod realist parteneriate economice cu China, fără a ne compromite suveranitatea sau securitatea?
Comentariile și propunerile voastre sunt binevenite.