Avram Gal, PSD: Imediat după anunțul privind suspendarea intrării României în programul Visa Waiver, un nou trend a acaparat scena publică românească: acela de a transforma ambasadorul României în SUA într-un simbol al „aroganței diplomatice”, prin difuzarea unor imagini din interiorul ambasadei de la Washington. Nimic nou sub soarele reacției autohtone — o reflexă pavloviană de discreditare a instituției, un sport național practicat cu obstinație și, din păcate, cu efecte nocive.
Această „dezvăluire” nu este altceva decât o manipulare ieftină, menită să deturneze atenția de la adevărata problemă: eșecul sistemic al clasei politice românești în a duce la capăt un proiect diplomatic esențial. Pentru unii, pare mai ușor să inventezi un țap ispășitor decât să îți asumi responsabilitatea colectivă.
Dar haideți să lăsăm ipocrizia deoparte: ambasadorul României în SUA NU trebuie să fie un simbol al modestiei, ci al demnității și al ambiției unei țări europene care vrea să joace în liga mare. A face diplomație la Washington înseamnă mai mult decât întâlniri de protocol și schimb de note verbale: înseamnă să te prezinți impecabil în fața celui mai puternic aparat de influență politică, militară și economică din lume. Asta presupune și o ambasadă la standarde înalte, o echipă capabilă, un spațiu care să inspire respect și încredere — nu o clădire anostă care să transmită mesajul: „Ne pare rău că existăm.”
Dacă tot va fi rechemat ambasadorul, din rațiuni de imagine sau conveniență politică, atunci numirea succesorului ar trebui să se facă după criterii de performanță, nu de obediență. România are nevoie la Washington de un ambasador care să aibă acces real la cercurile care contează în establishmentul american — nu doar în mediul politic, ci în cel militar, de securitate, economic, religios și mai ales mediatic. Avem nevoie de cineva care înțelege că diplomația de azi se face nu doar în spatele ușilor închise, ci și pe CNN, în think tank-uri, în universități, în comunitățile de business și în cultele religioase influente.
Adevărata miză nu este canapeaua de piele din biroul ambasadorului, ci capacitatea României de a-și clădi o imagine solidă în SUA și de a obține influență reală în procesul decizional american. Iar pentru asta nu e nevoie de scandaluri inutile și vendete mediatice, ci de viziune, coerență și profesionalism.
Luxul nu e dușmanul nostru. Sărăcia de viziune, da.
P.s. România e a românilor (oriunde ne-am afla)!
