În acest an şcolar, Agenţia Naţională Antidrog (ANA) dezvoltă, la nivel naţional, proiectul de prevenire în familie a consumului de droguri ,,EU ŞI COPILUL MEU”, prin intermediul căruia îşi propune să consolideze legăturile afective dintre membrii familiei (părinte-copil, părinte-părinte, copil-copil), precum şi pe cele dintre aceştia şi şcoală, aplicând sistematic metode fundamentate ştiinţific.
Proiectul „Eu şi copilul meu” are la baza proiectul spaniol „Protego”, implementat de către Agenţia Naţională Antidrog în anul 2007, fiind derulate activităţi în perioada anului şcolar 2009-2010, în 68 de unităţi de învăţământ din judeţele Ilfov, Bihor şi Constanţa.
Obiectivul proiectului îl reprezintă creşterea nivelului de sensibilizare şi responsabilizare a familiilor, în vederea oferirii de modele pozitive copiilor, în cadrul programelor de informare, educare şi conştientizare cu privire la efectele consumului de droguri.
„Eu şi copilul meu” conţine nouă activităţi interactive cu părinţii, dar şi aplicaţii cu caracter ludic, ce necesită un grad mare de implicare din partea acestora, a consilierilor şcolari şi, acolo unde este cazul, şi din partea copiilor: „Să facem cunoştinţă”, „Nevoile copilului meu”, „Ce fel de părinte sunt?”, „Cum comunicăm eficient cu copiii”, „Cum controlăm conflictele din familie”, „Cum stabilim reguli şi pedepse”, „Cum supraveghem anturajul copilului”, „Cum afectează familia consumul de tutun, alcool şi droguri” şi „Gala de absolvire”.
În cadrul proiectului, părinţii sunt selecţionaţi conform următoarelor criterii:
- Părinţi ai copiilor din ciclul secundar (clasele V-VII), cu vârsta între 10 şi 14 ani;
- Părinţi care provin dintr-un mediu socio-economic defavorizat – grupuri vulnerabile (beneficiari ai ajutorului social, şomeri, fără venituri etc);
- Părinţi la risc (abilităţi educative şi de gestionare familială scăzute) sau cu copii la risc (probleme de adaptare şi randament şcolar scăzut, probleme precoce sau persistente de comportament, care nu necesită în mod special o intervenţie terapeutică);
- Familii cu conflicte sau în care există consum frecvent de tutun şi alcool;
- Nivelul de educaţie de minim patru clase primare absolvite.
De asemenea, selecţia cadrelor didactice se realizează potrivit următoarelor criterii:
- Absolvenţi de psihologie, psihopedagogie, sociologie sau asistenţă socială;
- Minim trei ani experienţă în domeniu;
- Consilieri şcolari, psihologi, asistenţi sociali sau cadre didactice titulare care îşi desfăşoară activitatea în unităţi şcolare cu clasele V-VIII sau în Centre Judeţene de Resurse şi Asistenţă Educaţională atât din mediul urban, cât şi din mediul rural.
Astfel, specialiştii ANA urmăresc, prin derularea acestui proiect la nivel naţional în anul şcolar 2018 – 2019, dezvoltarea unei resurse de specialitate, prin formarea a 470 de cadre didactice care să susţină cele 235 de Cursuri „Eu şi copilul meu”, precum şi formarea şi întărirea abilităţilor pentru creşterea influenţei factorilor de protecţie, prin participarea la Cursurile „Eu şi copilul meu” a unui număr de 1645 de părinţi.
***
Spre deosebire de programele de prevenire universale, destinate tuturor grupurilor de populaţii care nu au fost identificate în prealabil ca fiind expuse unui risc particular în legătură cu consumul de droguri, programele de prevenire selectivă se orientează spre segmente de populaţie delimitate în funcţie de expunerea acestora la un număr crescut de factori de risc pentru abuzul de droguri (tutun, alcool, substanţe noi psihoactive, droguri ilegale), cum ar fi preadolescenţii care lipsesc de la şcoală sau copiii persoanelor care consumă abuziv alcool sau droguri.
Educaţia, definită în termeni foarte generali, este un proces al cărui scop esenţial este de a înlesni o anumită modificare de comportament. Părinţii sunt primii profesori ai copilului, ei începând educarea copilului din familie. Împreună cu părinţii, şcoala îşi are rolul ei bine stabilit, intervenind în dezvoltarea primară a copilului. În acest context, consilierea părinţilor în scopul îmbunătăţirii relaţiilor cu proprii copii, după principii ştiinţifice de psihopedagogie, devine o necesitate.
Părinţilor le revine rolul esenţial în creşterea copiilor, fiind datori să le asigure nu numai existenţa materială, ci şi un climat familial afectiv şi moral. Sunt situaţii în care familia consideră că este suficient să se ocupe doar de satisfacerea nevoilor primare (hrană, îmbrăcăminte, locuinţă, cheltuieli zilnice etc.), subestimând importanţa unei comunicări afective, aspect ce se reflectă negativ în dezvoltarea sentimentului de apartenenţă al copilului.
În general, comportamentul copiilor este inspirat din experienţa de viaţă a părinţilor, astfel perpetuându-se atât aspecte pozitive, cât şi negative în educaţie, pe parcursul mai multor generaţii.
