Larisa Iordache este a doua cea mai titrată gimnastă din istoria Campionatelor Europene , deținând un palmares absolut impresionant, format din medalii europene, mondiale si olimpice. A început să practice gimnastica la vârsta de 4 ani si jumătate, iar după 10 ani grei de muncă , Larisa își începe cariera de senioară în cadrul unei competiții americane din anul 2012. În același an, Larisa Iordache este prezentă la Jocurile Olimpice, dar o fasceita plantară la piciorul stâng nu o lasă să își arate potențialul maxim.
INTERVIU cu marea noastră campioană la gimnastică, LARISA IORDACHE. (moderat de Amalia Hațegan)
Totuși, sportiva reușește să contribuie la câștigarea medaliei de bronz pe echipe, medalie ce ne amintește de gloria de altădată. Cariera sa poate fi definită prin multe titluri, dar și prin multe accidentări.
În anul 2016, se accidentează și ratează Testul Olimpic, deci și calificarea la olimpiadă, unde va mai participa în 2021, ediție la care visează din nou la o medalie, însă o noua accidentare ne spulberă visul. Anul 2022 vine cu o mare schimbare in viața Larisei deoarece marchează retragerea sa oficială din competiții și ne bucurăm că aceasta ne-a împărtășit gândurile sale legate de noua etapă a vieții sale. Vă invit să citiți povestea unei mari campioane, povestea ultimei mari campioane a gimnasticii românești.
1. Larisa, cu siguranța sportul a fost o tradiție in familia ta, părinții tai au fost sportivi, la fel și fratele tau. Cum crezi ca a influențat acest aspect cariera ta?
Sigur cariera mea a fost puternic influențată de acest aspect. Părinții mei mi-au insuflat spiritul de a ajunge un campion si de a reuși prin propriile puteri. Cred că este foarte important ca un parinte sa îi insufle copilului dorința de a fi realizat atât profesional, cât și emoțional. Mama a fost o luptătoare și a luptat pentru ca noi să facem performanță. Ne-a incurajat să nu renunțam deși poate aveam dureri , febră musculară sau eram accidentați, deci am avut suportul parintilor în cariera mea în gimnastică, am fost încurajată de ei.
2. In perioada comunistă, gimnastica a fost un sport puternic susținut, iar rezultatele erau deosebite, România dând nume precum Nadia Comăneci, Ecaterina Szabo , Octavian Bellu. Putem afirma că de mulți ani gimnastica se află într-un trend descendent, în ediția precendentă a Jocurilor Olimpice România fiind reprezentată de doar trei sportivi: tu, Marian Drăgulescu și Maria Holbură. Cum simțiți lipsa intrastructurii și a sprijinului financiar? Se mai simt gimnaștii încurajați ?
Nu ține doar de gimnastică acest aspect, dar pot spune că sportul nu mai este atât de important nici pentru copii, care il plasează în spatele altor activități, tehnologia primind azi multă importanță. Sportul de performanță este foarte greu, necesită foarte multe sacrificii. Dacă s-ar investi si s-ar da încredere măcar ca înainte, sigur ar mai exista campioni. Acum, pot analiza situația și mai bine din punctul de vedere al antrenorului și se vede o diferența foarte mare de mentalitate între generația de azi si mine, si generația mea.
3. Ai început a practica gimnastica de la o vârstă fragedă, cum și impune acest sport. Sunt convinsă că puțini tineri mai sunt deschiși la sacrificii, deci cred că ești un model potrivit în a demonstra că performanța nu se poate obține ușor. Cum a fost copilăria și adolescența gimnastei Larisa Iordache ? Ai avut momente în care ți-ai dorit să fii un copil normal?
Am avut o copilărie frumoasă, foarte frumoasă și din care am învățat multe lucruri esențiale vietii, poate pe care alții le învață mult mai tarziu, am întâlnit persoane minunate, importante. La 15 ani am avut un obstacol important, eram în plină dezvoltare și simțeam că am nevoie de o schimbare ca orice adolescent. După o discutie cu prima mea antrenoare, am constatat că nu pot arunca 10 ani de munca. Oricum, mereu m-am simtit atrasă de gimnastică. Sunt cine sunt azi datorită gimnastiicii și oamenilor pe care i-am întâlnit.
4. Ai suferit multe accidentări și de menționat sunt cele trei operații la tendonul ahilian. Cum a arătat fiecare accidentare pentru tine? Ai avut mereu forța de a reveni sau au existat momente în care ai vrut să renunți, în care ai simțit că nu mai poți?
Au existat momente în care am renunțat, în care nu mai vedeam ceva de care să mă agăț, dar timpul a rezolvat fiecare problema. Mi-am luat timp de gândire în care am analizat situația, am pus în balanță plusurile și minusurile și de fiecare dată găseam mai multe plusuri. Reveneam mai puternică, mai determinată să ajung unde îmi doresc, să ajung pe cele mai înalte culmi ale gimnasticii.
5. Am privit Jocurile Olimpice desfășurate în Japonia cu multă emoție și îți pot spune că acasă accidentarea ta s-a simțit ca un blestem. Erai foarte bine pregătită, iar experiența și încrederea în sine erau cu siguranța doua atuuri pe care le dețineai, deci drumul spre medalie părea a fi sigur. Ce sentimente te-au cuprins în Japonia? Care a fost starea ta înainte de competiție ?
Înainte de competiție, am simțit nesiguranța de a-mi stăpâni emoțiile, nerăbdarea de a realiza exercițiul pe care l-am pregatit atât de mult timp. Perioada premergătoare unei asemenea competiții este foarte complicată atât psihic, cât și fizic, normal, și poate apărea tendința de a fușeri momentul mult așteptat din cauza stresului. Eu m-am relaxat când am urcat pe aparat, am simțit că sunt acolo să fiu cea mai buna, să dau tot ce e mai bun. Ce s-a întâmplat după a fost foarte greu pentru că știam că am o șansă reală.
6. Cum te simțeai înainte de o probă și în pauza dintre probe? Presiunea juca un rol esențial în funcție de importanța competiție sau erai la fel indiferent de nivelul concursului ?
Categoric există presiunea, când faci ceva din suflet, presiunea e de două ori mai mare. Mă liniștea faptul ca știam că sunt antrenată. Am încercat să îmi transform toate emoțiile în emoții constructive, să le îndepărtez pe cele negative. Stăteam concentrată în bula mea astfel încât să nu mă substragă nimic. E foarte important să rămâi concentrat, prezent fiindcă emoția nu te lasă sa te bucuri de moment. E de asemenea important să știi ce mijloace te relaxeaza. De exemplu, eu ascultam muzica și îmi facea foarte bine, deci era o metodă eficientă, care în cazul meu funcționa.
7. La doar 25 de ani, ai decis în această iarnă să îți anunți retragerea. Ce planuri de viitor ai? Vei rămâne aproape de gimnastică sau crezi că e momentul să încerci ceva diferit ?
Voi rămâne aproape de gimnastică și sunt deschisă la orice fel de proiecte și propuneri în acest domeniu deoarece gimnastica mă reprezintă, este pasiunea mea. Înnprezent sunt antrenoare, deci sunt aproape de copii, de viitorul gimnasticii românești. Sunt deschisă să învăț și altceva, nu spun nu la nimic.
8. Larisa, am discutat acest subiect și cu înotătorul Robert Glință, dar m-aș bucura să fac cunoscută și opinia ta. Cum este privita pauza de 4 ani dintre doua ediții de un sportiv, și în mod special de un gimnast ? Cât se schimbă un sportiv în acești ani?
Un sportiv se schimbă foarte mult din punct de vedere psihic si fizic. La gimnastică, noi începem de la o vârstă fragedă și perioada în care trecem la senioare coincide cu perioada în care apar marile transformări, în care ne dezvoltăm cel mai mult. Acești 4 ani reprezintă o perioadă lungă de timp, dar și una foarte scurtă. Poți uita foarte ușor că trece timpul sau chiar nu realizezi cum trece. Trebuie sa rămâi concentrat în acești ani, sa fii răbdător, să îți dorești să fii cel mai bun, iar în momentul competiției să fii pregătit pentru a da tot ce ai mai bun.
9. Instituțiile de presă evită să treacă de unele bariere și în majoritatea timpului se limitează în a descrie cariera. Știu că mereu ai fost un om pozitiv, cu o energie uimitoare, dar și că ai fost puternic judecată de cei care nu te cunosc din simplul fapt că ai reușit performanța de a câștiga multe titluri. Cum este omul Larisa Iordache? Te-ai bucurat de celebritate sau au existat momente în care nu ți-ai dorit-o?
Cu siguranța nu mi-am dorit celebritate. Mi-am dorit să fiu o gimnastă foarte buna, să câștig titluri si când vin acasă, să nu mă cunoască “nimeni”. Stiu că dacă ești în centrul atenției, ești automat un exemplu, iar de aici încep discuțiile fiindcă oamenii privesc din multe puncte de vedere. Deseori se uită că în primul și în primul rând suntem toți oameni idiferent de ce carieră avem. Înainte de a fi o mare sportivă sau vedetă fiindcă acesta este termenul cel mai folosit, sunt om. În viață este normal să greșim și trebuie să facem și alegeri greșite fiindcă doar așa învățăm ce ne place, ce ne reprezintă. Am învățat că trebuie să fac ce mă face fericită fiindcă oricum fiecare are propria lui opinie. Îmi urmez drumul, decid singură, dar ascult și alte păreri, iar dacă acestea sunt conforme cu traiectoria mea și consider că mă ajută, le și urmez.
10. Larisa Iordache, a doua cea mai titrată gimnastă din istoria Campionatelor Europene, cvatrupla medaliată mondială si câștigătoare a medaliei de bronz în proba pe echipe la olimpiada din 2012. Țin să menționez că pentru mine a fost o adevarată onoare să te cunosc și consider că pentru oricine ești o adevarată sursă de inspirație, indiferent de domeniul de activitate. Care este mesajul tău pentru micuții din fața televizoarelor și pentru cei care visează în sălile de gimnastica la o carieră precum a ta?
Mulțumesc mult, în primul rând. Nu e chiar un sfat, e mai mult o propunere. Le transmit să facă ce le place, ce chiar își doresc să facă. Vreau să le transmit și părinților să îsi îndemne copiii să facă sport, să îi încurajeze să aibă un stil de viață sănătos, să le explice că sportul e esențial pentru o dezvoltare armonioasă. Daca se vor descoperi calități, îi rog să fie acolo pentru ei, să îi susțină. Copiii trebuie să învețe să se ridice,să nu renunțe la visul lor și chiar pot spune că aceasta e și cheia succesului. Trebuie să credem că visul poate deveni realitate și să muncim pentru acest lucru. Nu există un lift pentru succes, drumul e greu și obositor, dar destinația e minunată.
INTERVIU realizat de AMALIA HAȚEGAN pentru ABC News Transilvania
Citeste si: INTERVIU în exclusivitate cu Dionisios Marcu, fost coleg de karting al campionului mondial al Formulei 1
