Robert Glință a fost portdrapelul României la Jocurile Olimpice desfășurate în acest an, unde a reprezentat țara cu mândrie.
INTERVIU cu Robert Glință, campion la înot și portdrapelul României la Jocurile Olimpice desfășurate în acest an
Tânărul născut la Pitești face parte dintr-o familie de sportivi care i-au oferit o educație excelentă și care i-au oferit șansa de a practica înot la vârsta de 9 ani. În 2015 , deși era încă doar un copil, Robert s-a mutat singur la Baia Mare, luptând contra tuturor obstacolelor vieții fără cei dragi aproape.
În anul 2015 se mută la Cluj, unde devine student la Facultatea de Educatie Fizica si Sport din cadrul Universitatii Babes Bolyai, punând un mare accent pe educație.
În 2016, Glință este singurul înotător roman care se califică în fazele ale Jocurilor Olimpice. Întors acasă, Robert continua să stabilească recorduri atât pe plan national, cât și European, iar în 2021 câștigă medalia de aur la Budapesta și devine primul înotător român campion european, într-o probă masculină, din istoria natației românești.
Cu siguranță Robert Glință este un exemplu pentru toți copiii care visează la o carieră în cadrul acestui sport, un deschizător de drumuri pentru mai tinerii lui colegi. Seriozitatea și ambiția sunt două trăsături definitorii ale acestui mare campion, un adevărat model pentru societate. Robert ne face să trăim fiecare campionat cu emoție, în așteptarea unui medalii și dorim să îi urăm mult succes la campionatul Mondial din Abu Dhabi.
1.Cum ai defini concentrarea in înot?
Concentrarea in inot cred ca este la fel precum concentrarea in orice alt domeniu, numai ca este adaptata specific. In timpul probei sau competitiei ai in vedere toate aspectele, lucrurile antrenate si lucrate pana la cel mai mic detaliu de-a lungul pregatirii, pe care pui in aplicare asa cum cunosti mai bine pentru a avea eficienta maxima in materie de viteza, tehnica, tactica, refacere/recuperare, disciplina alimentara, setare mentala etc. Pana la urma concentrarea inseamna fortarea vointei si a atentiei asupra unui lucru care te intereseaza.
2. Ce mesaj i-ai transmite micului Robert Glință ? Ai regrete in ceea ce priveste cariera ta?
Sincer sa fiu, nu cred ca i-as transmite niciun mesaj. Toate urcusurile si coborasurile in viata si in cariera fac parte in definitoriu din acestea. Astfel pot spune ca prin toate experientele si incercarile avute, placute si mai putin placute, deciziile bune sau mai putin bune luate, m-au facut sportivul consacrat si omul mai desavarsit care sunt in momentul de fata. Din toate am invatat si cred ca micul Robert s-a descurcat pana la urma de minune, ajungand in momentul de fata in elita mondiala a natatiei si cucerind medalii pe plan international.
3. Cat de greu este sa practici înotul in România ? Cât de tare se simte lipsa infracstructurii ?
Niciodata de-a lungul carierei nu m-am lasat coplesit si afectat de lipsuri. Am incercat intotdeauna sa fac tot ce pot mai bine cu exact ceea ce am la dispozitie. Astfel, daca aveam un bazin de inot unde sa ma antrenez, indiferent de starea in care era acesta, eu eram multumit. Insa pot spune ca acum, ajuns la un nivel mai inalt si beneficiand de profesionalism international, intreg sistemul de performanta din Romania nu este suficient de bine pus la punct pentru a scoate performanta pe banda rulanta cum reusesc alte natiuni. Subiectul este unul delicat si complex, pornind de la mentalitatea si atitudinea care exista fata de sport in general si mai ales fata de sportul de inalta performanta, care este o cale cu adevarat dificila de parcurs in sinea ei cu multe sacrificii, disciplina si asumare de responsabilitati. De la interesul limitat cred ca pleaca totul, din toate punctele de vedere. Si infrastuctura, si sustinere morala, sustinere financiara, pregatire profesionala a antrenorilor, preparatorilor fizici, psihologi sportivi si alti cercetatori care intra in alcatuirea obligatorie a unei performante mari la nivel mondial.
4. Cum decurge o zi normala din viata lui Robert Glință? Ai un raport bine stabilit intre antrenamentele din bazin si cele de pe uscat?
La mine totul este raportat mai mult saptamanal. In perioada de pregatire avand pana la 11 antrenamente in apa si pe uscat, totul este structurat cat mai inteligent pentru a putea acumula valoare in performanta. Astfel toate antrenamentele merg mana in mana, cele din apa cu cele de pe uscat imbinandu-se si beneficiind de pe urma celeilalte intr-o maniera in care oboseala este gestionata corespunzator si cresterea sa fie categorica in performanta. Am avut si momente in care simteam ca ajung la epuizare totala, iar in acele momente tot ce poti sa faci este sa iei piciorul de pe acceleratie si sa te odihnesti. Iar acest lucru este de evitat. Avand un raport foarte bun stabilit intre antrenamente, odihna, nutritie si alimentatie, face ca pregatirea sa decurga in cei mai buni parametrii.
5. Care sunt gandurile care te incearca in preajma bazinului , asteptand startul? Cum te simti la finalul unei curse?
Treptat de-a lungul carierei am invatat cum sa gestionez competitiile din ce in ce mai bine. Acum abordarea este cat se poate de relaxata. In tot oceanul de emotii pe care il simt in timpul competitiei, incerc sa nu ma las coplesit, sa pastrez o minte libera, usor detasata, lasand loc pregatirii acumulate sa isi spuna cuvantul, concentrandu-ma pe detaliile pe care vreau sa le am in vedere din punct de vedere tehnic si tactic, iar in spatele mintii atitudinea principala este de a ma simti bine si a ma distra concurand.
6. Cat de obositor este un campionat de inot?
In functie de campionat, numarul de probe la care participi si probabil si distanta probelor, acestea pot fi de-a dreptul extenuante. Avand de-a face cu tipuri de eforturi maximale pe anumite durate de timp, resursele organismului ajung sa fie epuizate, de aceea, de-a lungul unui campionat precum Jocurile Olimpice, care dureaza 8 zile, preocuparea cu odihna, alimentatie corespunzatoare, cai de refacere precum bai cu gheata sau masajul sunt curciale pentru a institua o capacitate maxima de a performa la cel mai inalt nivel in zilele importante. Insa sunt si competitii cu o durata mai scurta, de 2 zile, cum se intampla in ISL. Acolo abordarea este un pic altfel, insa oboseala se acumuleaza peste tot, de fiecare data cand iti supui organismul la un asemenea efort maximal chiar si de mai multe ori la rand. O perioada post-competitionala gestionata cu atentie si cu accent pe refacere este intotdeauna esentiala pentru revenire si continuarea pregatirii.
7. Robert, care a fost momentul in care ai realizat ca poți face cariera din inot? Cât de grea a fost trecerea de la campionatele naționale la cele de nivel internațional?
Realizarea faptului ca in mine exista un potential pe care vreau sa reusesc sa il exploatez la maxim a venit treptat, inca de la o varsta frageda. Foarte treptat am progresat, la inceput am obtinuit primele mele medalii nationale, apoi am batut primul meu record national, iar pe urma au venit tot la fel de treptat si performantele internationale si ulterior medalii. Trecerea nu a fost deloc una grea, chiar daca de fiecare data aveam parte de competitori mult mai puternici pe plan international si faceau concursurile sa fie mai grele. Dar a fost un pas extrem de frumos. Sa stii ca usor usor incepi sa te aflii printre inotatori din ce in ce mai buni, este un sentiment placut care genereaza satisfactie, motivatie si energie pentru a continua cel putin in acelasi ritm pentru a incerca sa devi si mai bun. De fiecare data competitia naste performanta si hrana pentru a tanji spre mai bine. O decizie importanta pentru mine a fost luata la varsta de 16 ani cand am castigat medalia de bronz la Festivalul Olimpic al Tineretului European. Moment in care am fost determinat sa ma axez mult mai serios pe exploatarea potentialului meu in natatie.
8. Cum crezi ca ai reusit sa evoluezi intre cele doua editii ale Jocurilor Olimpice la care ai participat ? Cum este privita pauza de 4 ani dintre doua editii de un sportiv, si in mod special de un inotator?
Evolutia mea din punct de vedere al performantelor a fost una bunicica intre aceste editii ale Jocurilor Olimpice. S-au intamplat totusi extrem de multe lucruri cu mine de atunci si am oscilat si stagnat destul de mult in materie de performanta sportiva. Insa multumesc Bunului Dumnezeu ca am perseverat, iar in anul Olimpic, inca din luna Mai, am obtinut dupa mult timp o performanta foarte buna, titlul de campion european cu timpul de 52.88 secunde, progres mare in proba mea olimpica de 100m spate. Totul datorita colectivului meu tehnic cu care lucram atunci, in frunte cu domnul antrenor Mugur Tomescu. Timpul dintre doua editii ale JO este foarte mare. Extrem de multe lucruri se intampla si se schimba astfel incat un sportiv nu poate sub nicio forma sa traiasca cu gandul ca Jocurile Olimpice sunt totul, chiar daca intr-adevar, aceasta competitie a crescut sa fie cea in care cei mai buni sportivi ai lumii incearca sa isi etaleze puterile la cel mai inalt nivel. Sunt multe alte competitii internationale importante intr-un ciclu olimpic, iar fiecare sportiv le ia pe toate pas cu pas, fiecare reprezentand importanta suprema la momentul respectiv.
9. De la o varsta frageda te-ai dedicatat inotului. De la 16 ani ai plecat de acasa, locuind singur, deci e mai mult decat evident faptul ca performanta cere multe sacrificii. Cum iti vezi viata dupa terminarea carierei de inotator? Te-ai regasi in situatia tatalui tau, care este un membru important al echipei tale?
Sincer, depinde foarte mult sub ce lumina privesti aspectul performantei. Sigur, se poate spune ca sunt facut foarte multe sacrificii, insa eu niciodata nu le-am vazut ca pe niste sacrificii, ci doar ca pe niste responsabilitati care in mod inevitabil trebuiesc asumate pentru a produce un efect pozitiv in directia in care iti doresti. Astfel incat performanta devine o asumare, si tot ceea ce ajungi sa faci este intr-un mod constient tot ceea ce iti e benefic pentru performanta, inlaturand in mod evident si fara probleme lucrurile care iti dauneaza. In ceea ce priveste viitorul meu, cred ca am acumulat extrem de multa expetienta in domeniu, mai ales in ceea ce priveste abordarea performantei si aplicarea metodelor pentru facilitarea acesteia, incat cred ca pot veni cu un aport pozitiv sistemului sportiv din Romania si imi doresc sa daruiesc inapoi sportului care mie mi-a oferit atat de multe.
10. Robert, cu siguranta esti un model pentru copiii care viseaza o cariera in inot. Dupa multi ani destul de negri pentru inotul romanesc, ai reusit sa te impui, iar deja impactul realizarilor tale este vizibil prin tinerii David Popovici si Vlad Stancu. Care este mesajul tau pentru micutii care te urmaresc din fata televizoarelor?
Mesajul din partea mea este foarte simplu. Daca ai un vis si crezi in el cu o inima curata, sa nu lasi pe nimeni si nimic sa te influenteze si sa te impiedice in a urmari ceea ce iti doresti si mai mult decat orice, a face ceea ce tie iti place. Indiferent de nivelul de la care se porneste si la care se ajunge, sa gasesti placere in performanta este important. Iar daca reusesti sa iti insusesti un stil de viata care faciliteaza performanta si care iti creeaza satisfactie, atunci garantat rezultatele uluitoare vor fi doar o consecinta inevitabila. In acel moment se va creea un mecanism care se va sustine pe sine, cand performata si ceea ce atrage dupa sine iti creeaza o fabuloasa satisfactie, vei avea toate resursele necesare si toata dorinta sa continui sa muncesti pentru a avea parte in continuare de toate aceste experiente minunate cu care vine la pachet.
Redactor interviu – AMALIA HAȚEGAN – Corespondent ABC News Transilvania
Citeste si: INTERVIU cu tânărul Filip Ugran din Târgu-Mureș, pilot de Formula 3
