Avram Gal, Vicepreședinte ALDE: Fie că ne place sau nu, lumea globalizată de astăzi iși cere tainul. Distanțele au devenit irelevante, iar o criză la mii de kilometri poate avea efecte ca si cum ni s-ar fi întâmplat în pragul ușii. De aceea, politica externă, securitatea, apărarea au devenit domenii a cora importanță n-o mai poate ignora nimeni.
Avram Gal, vicepreședinte ALDE: ,,În politica externă, Romînia evită mișcările curajoase și speră de cele mai multe ori să treacă neobservată, să nu supere pe cineva”
Cu toate acestea, modul în care autoritățile române au reacționat la diversele situații de criză, ori provocări din ultima perioadă ne face sa fim nostalgici față de vremurile în care România era un actor dinamic, implicat și recunoscut pentru ingeniozitatea cu care se plasa pe diferitele fluxuri de interese regionale și globale.
Numai în ultima săptămână am avut parte de două episoade care nu ne fac cinste, ca să nu spun ca sunt umilitoare de-a dreptul.
În primă fază, la reuniunea de la Kiev dedicată Crimeii, reprezentatul Ungariei a făcut o declarație extrem de gravă din punct de vedere diplomatic, asimilând anaxerarea peninsulei Crimeea cu revenirea Transilvaniei în trupul țării noastre ca parte a acordului de la Trianon. Romania reprezentată fiind prin premierul Florin Cîțu, nu a avut nici o reacție în cadrul reuniunii la această „corelație” provocatoare. Pe fond, avem dovada inadecvării în astfel de pozitii sofisticate ale unor personaje care într-un sistem meritocratic nu ar fi primit nici măcar un post de contabil în instituția pe care au ajuns să o conducă.
O a doua chestiune, cu mize critice a reprezentat-o lipsa de reacție a României în chestiunea sprijinului oferit colaboratorilor afgani, mai exact extragrea acestora din ghearele morții. Este cunsocut faptul că afganii care au lucrat cu forțele occidentale vor fi vânați si lichidati de către talibani. La doua săptămâni dupa declanșarea crizei, exponentul politicii externe românești a convocat CSAT și a cerut măsuri pentru sprijinirea celor aflați în pericol. Nu am adus până acum nici măcar un afgan în România, măcar ca gest simbolic de solidaritate față de aliați și față de acest popor greu încercat. Polonezii au extras mii de cetateni afgani, printre care numerosi magistrați, iar Ungaria a reușit să recupereze colaboratorii fiedeli (nu mai spun de Franta, Germania sau Statele Unite). Cert este că pană și o parte dintre români au fost extrași tot de statele aliate si partenere.
Toată această degringoladă din politica externă a României ne afecteaza imaginea pe plan internațional, în vreme ce state cu care adesea ne comparăm, precum Polonia sau Ungaria au reușit să-și consolideze profilul pe scena lumii.
România face un joc destul de riscant. Stă cu capul în nisip, evită temele incomode, evită mișcările curajoase, și speră de cele mai multe ori să treacă neobservată, foarte preocupată să nu supere pe careva. Evident că o astfel de postură docilă și umilă convine multora, însă rezultatele sunt cele pe care le vedem cu toții.
