Suntem înțelegători? Înțelegem ce se întâmplă cu noi? Înțelegerea este o consecință a gândirii, ea face parte din procesele psihice cognitive raționale si funcționează pe baza unui algoritm atât de necesar în procesul de învățare si bineînțeles având ca scop final adaptarea noastră la mediu. În psihologia simțului comun sau mai bine zis în cea populară, deseori întâlnim expresii de genul: ,,este un om înțelegător, te ajută” sau ,, nu este înțelegător… este un om rău…”
Din păcate în zile noastre, cea de-a doua expresie este cel mai des întâlnită. În aproape toate domeniile sociale, în administrație, politică, sport, cultură …etc, personaje cu acest tip de gândire negativă, populează spațiul public. O întrebare tot la fel de pertinentă este si aceea în care, tot prin exercițiul abstract al gândirii încercăm sa deslușim o ecuație simplă : înțelegere = rentabilitate practică. Adică, dacă avem înțelegerea necesară suntem si practici, aplicați? Se pare că nu. Nu este îndeajuns să pricepi, să judeci suficient, pentru a fi practic, rentabil, chiar aplicat. Ai nevoie si de bunăvoință si de pricepere pentru a putea duce la bun sfârșit un obiectiv. Priceperea vine din experiența, din ceea ce am practicat, specialiștii in resurse umane o numesc competentă dobândită prin traseu profesional dovedit. Adică pe scurt, biografie, CV.
