Președintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, îi invită la cină pe liderii Grupului de la Vișegrad. Aceastăștire a trecut oarecum neobservată in România.
În afară de înțelesul direct, al unui schimb de opinii relativ informal, întâlnirea este un semnal important din care putem să deducem o modificare de strategie la nivelul leadership-ului de la Bruxelles.
Să explicăm, mai întâi, contextul!
În primul rând, la deschiderea Sesiunii de toamnă a PE, domnul Juncker a prezentat o „stare a Uniunii” sensibil diferită de scenariile pe care tot domnia sa le avansase în primăvară. O viziune mai inclusivă, mai lipsită de asperități, mai seducătoare, dar în același timp mai vagă și mai lipsită de elemente concrete. Din aceste motive, discursul domnului Juncker a fost primit și cu laude, și cu rezerve. Ulterior, au avut loc alegerile în Germania, alegeri câștigate de partidul doamnei Merkel, principala inspiratoare a politicilor bruxelleze. Totuși, poziția internă a Cancelarei Germaniei este mai slabădecâtîn mandatul precedent. În fine, înainte ca Germania săaibă un nou guvern, președintele Emanuel Macron a susținut un discurs extrem de bine pus în scenă în care a încercat, practic, să preiarolul de lider informal al Uniunii Europene.
Dacă la aceste declarații strategice adăugămamenințarea secesiunii Cataloniei, avem în față un tablou care arată implicit că, la nivelul leadership-ului Uniunii, se manifestă clar o tendință de reformă.
Revenind la invitațiafăcută liderilor de la Vișegrad, trebuie să observăm căaceștia nu s-au manifestat niciodată, nici prin vorbe și nici prin acțiuni, ca niște adversari ai ideii de Uniune Europeană. Dimpotrivă! Acuzațiile care le-au fost aduse au venit din partea mainstream-ului politic de la Bruxelles și au fost mai degrabăniște procese de intenție. Gestul președinteluiJuncker, cu care, iată!, acum sunt total de acord, denotă faptul că Bruxelles-ul a ajuns la înțelepciuneareconsiderării politicii dictatului celor mari și puternici în favoarea politicii înțelegerii problemelor celor mai mici și a includerii acestora în procesul decizional.
Singurul regret pe care îl am este că România nu s-a plasat cu mai mult curaj în această dezbatere. Am susținutîntotdeauna că interesele țării noastre trebuie foarte bine armonizate cu cele ale vecinilor și că docilitatea necondiționata vizavi de Bruxelles nu ne aduce decâtstrângeri de mână și urări de bine. Repet: nimeni de la Bruxelles sau de aiurea nu ne va rezolva problemele de infrastructură, de conectivitate sau de înțelegere cu vecinii direcți!
Pentru România cred, deci, ca ar fi fost mai bine dacă ar fi primit și ea invitația la cină din partea domnului Juncker.
Cât de convinși sunt liderii europeni de necesitatea reformei și până unde sunt dispuși sămeargă, vom vedea! Este, însă, obligatoriu ca opiniile tuturor sa fie susținute cu argumente temeinice și să fie transpuse într-un dialog rațional, responsabil și constructiv.
Europarlamentar Laurențiu Rebega
Vicepreședinte al Grupului Europa Națiunilor și Libertății
