Cu vreo 10 ani în urmă, presa naţională vorbea de marea speranţă a boxului românesc, de noul Doroftei, de puştiul care viseză să ajungă la Olimpiadă.
Format la Câmpia Turzii, de binecunoscuţii antrenori Gheorghe Roşca şi Florin Ionuţ, tânărul Alexandru Feurdean a fost, fără îndoială, unul dintre cei mai talentaţi pugilişti din zonă.
Campion naţional, vicecampion naţional, câştigător al Cupei României şi component al lotului naţional, Feurdean i-a impresionat pe căutătorii de talente şi a ajuns astfel sub îndrumarea lui Titi Tudor „Prosop”.
N-a fost uşor! Copilul plecat dintr-un oraş mic, de sub aripa unor antrenori care-l cunoşteau bine şi care-l puteau duce pe cele mai înalte culmi ale succesului, a fost aruncat într-o lume mult prea dură, avidă să te transforme în ceea ce ea îşi doreşte călcând în picioare tot ceea ce însemni tu.
„Nu le poţi oferi nimic”, explică antrenorul Florin Ionuţ şi acesta este motivul pentru care unii renunţă iar alţii, puţini, îşi caută drumul printre străini încercând să răzbească şi să-şi facă un nume în box.
Pentru Alexandru, n-a fost să fie! Dar performanţele lui n-au cum să dispară. Ele sunt rezultatul talentului şi rezultatul muncii sale şi, bineînţeles, a antrenorilor săi. Şi atât! Fiindcă nimeni n-a făcut nimic pentru copilul ăsta talentat şi asta e drama lui dar şi a altor sportivi din ţară.
Un lucru e clar! Pentru Alexandru boxul înseamnă foarte mult. Are aceeaşi emoţie şi aceeaşi bucurie când urcă în ring. Acum nu mai e un copil, e un bărbat care-şi câştigă existenţa, dar nu din box. Revine la sală, pentru că iubeşte boxul şi pentru că-l reîntâlneşte pe cel care i-a stat alături mereu, antrenorul Florin Ionuţ. Deşi nimeni, niciodată, în niciun interviu, în nicio prezentare, nu i-a amintit pe antrenorii care l-au format la Câmpia Turzii e clar că Alexandru a fost printre cei mai buni datorită lor.