Petre Pop, psiholog: În mod sigur creștinismul, și în general religiile, indiferent de confesiune, fie ele tradiționale, protestante…influențează dezvoltarea individului și implicit a comunității din care face parte. Dacă m-aș fi născut la Kathamandu existau toate șansele să devin un budist, la Riad un musulman, dar pentru că provin dintr-o civilizației europeană, majoritar creștină sunt un creștin. Normal că acest fapt a creat premisele formării mele într-o psihologie exclusiv creștină, și aici mă refer la o înțelegere cuprinzătoare a lumii înconjurătoare și a naturii umane prin acestă perspectivă creștină.
Chiar dacă conceptul de psihologie creștină este mai nou, înțelegerea vieții creștinilor a început cu scrierea Bibiliei și a interpretării date de fiecare autor în parte, asta însemnând că tradiția patristică a bisericii creștine e un ,,tratat” vechi de psihologie comunitară și individuală, bazată pe experiența directă a mucenicilor, martirilor și sfinților creștini. Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți,…cinstește-ți părinții…iartă, iubește și fă, sunt îndemnuri ce țin de morala creștină,…pe care le putem considera metafore terapeutice, iar postul, abstinența și rugăciunea ca fiind intervenții psihologice, având ca obiectiv vindecarea sufletului, a psihicului uman.
Interpretarea teologică creștină spune ca Dumnezeu, la începuturi a creat un singur om, pe Adam, subliniind faptul că oamenii având aceași origine sunt egali, iar că viața unui om este atat de importantă, cât toată omenirea, cât toată lumea la un loc.
Un om înseamnă o lume. Doi oameni sunt trei lumi,…lumea mea cu lumea lui s-a întâlnit și a făcut lumea noastră…
Va urma…
Psiholog, PETRE POP
